De ce nu imi place istoria: 23 august

Social Bar

De la bun inceput sa scriu ca nu imi mai place istoria inca de pe timpul liceului. Pe cat eram de pasionat de ea in scoala generala, fiind o enciclopedie istorica ambulanta, pe atat de mult am fost dezamagit cand am realizat ca istoria se ia la intrecere in prea-curvie cu politica.

23 august 2008
23 august 1986

Cel mai bun exemplu este cel de azi: 23 august care pe timpul ciuruitului se scria 23 August. Era declarata sarbatoare nationala si tot romanul, cu mic cu mare, iesea la defilarea “Omagiu tarii, conducatorului iubit”.

Pupincuristii regimului comunist sunt azi deotologii lu’ Peste, schimband dosul Celui mai iubit fiu al poporului, cu multe alte cururi de la Centru. Pun pariu ca nici macar nu se simte diferenta.

Brusc zilele de sarbatoare si liberele mult asteptate au fost uitate, impreuna cu semnificatia istorica, controversata de principiul dualist: ba ca a fost lovitura de stat, ba ca a fost lovitura comunistilor. Adevarul e atat de subiectiv incat nici macar nu mai intereseaza pe nimeni. Chiar si micii si berile au lipsit din cauza caldurii. Asta e motivul din 2008, ca anul trecut a plouat cu galeata.

Imediat dupa Revolutie (!?) una din primele griji a fost renuntarea si la Sarbatoarea Nationala a lui 23 august si inlocuirea cu 1 Decembrie. Cam tot la fel ne simtim si de 30 noiembrie, de Sfantul Andrei, sarbatoarea Galatiului: frig, o turma in cautare de vin fiert cu scortisoara, cu palarii chicioase pe cap.

Iorga spunea “ca cine uita istoria, nu merita”. De parca am fi meritat vreodata ceva? Numai “generatii de sacrificiu“.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *