Cum am inceput sa il tradez pe Mircea Badea

Social Bar

Pe Mircica il cunosc bine de aproape patru ani. Totul a inceput printr-o intamplare fericita si nocturna: fii-miu, proaspat nascut, servea lapte praf pe la 12 noaptea. In fiecare noapte, evident. Ca sa nu imi fragmentez somnul, preferam sa stau treaz pana la miezul noptii, facandu-mi de lucru pe la televizor.
Destul de repede s-a legat o simpatie cu fostul coleg al lui Teo, ca doar si inainte de “In gura presei” il stiam cat de cat, fiind in gasca nebuna cu susmentionata Teo si cu Oreste. Si uite asa, am devenit telespectator fidel, implicat pana peste in discutiile lui despre viata romaneasca.

Probleme in relatie au aparut atunci cand am constientizat ca exista un paralelism intre noi! Noi, adica Mircea, eu si alti telespectatori care rezonam cu el si cei care ne conduc. Diversiunea si nesimtirea basesciana determina ca toate emisiunile lui Badea sa fi devenit doar motiv banal de discutie, fara nimic concret care ar putea schimba in bine ceva in sistemul romanesc.

Tonul agresiv, usor frustrant a lui Mircea Badea, ii starneste doar un pic pe securistii vigilenti care nu se alarmeaza catusi de putin la sfaturile antisistem: sa nu mai platim taxele si impozitele care vor ateriza direct in conturile miliardarilor romani, sa nu mai ne lasam umiliti de “militieni”, sa luam atitudine civica.

Satul parca de cvasi inutilitatea permanenta am inceput sa il tradez. Ce-i drept ca trebuia sa gasesc ceva cel putin la fel de bun ca Mircica! Si astfel m-am intors la vechea mea dragoste: cititul cartilor bune. Imi pare rau Mircea, dar incet-incet locul tau va fi luat de cateva carti care ma asteapta cu “bratele deschise” sa le devorez! Sa nu fi trist, poate ca din cand in cand, am sa-ti mai arunc vreo ocheada, asa ca buni amici ce-am fost odata! Sau poate am sa-ti (mai) vizitez blogul.

3 thoughts on “Cum am inceput sa il tradez pe Mircea Badea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *