Monthly Archives: January 2010

Mai de actualitate nici ca se putea!

Se pare ca problemele noastre dureaza de ceva vreme…

Bugetul trebuie echilibrat, Tezaurul trebuie reaprovizionat, datoria publica trebuie micsorata, aroganta functionarilor publici trebuie moderata si controlata, iar ajutorul dat altor tari trebuie eliminat pentru ca Roma sa nu dea faliment. Oamenii trebuie sa învete din nou sa munceasca în loc sa traiasca pe spinarea statului.

( Cicero , anul 55 înainte de Hristos)

Viata Sfantului Antonie cel Mare

Sfântul Antonie cel Mare (251-356), “părintele monahilor”, este poate cel mai popular ascet şi socotit a fi începătorul vieţii calugareşti. Este considerat de tradiţia monastică drep întemeietor al monahismului, împreună cu Sfântul Pahomie cel Mare.

Prăznuirea lui se face la data de 17 ianuarie în toate tradiţiile creştine.

Viaţa lui a fost povestită de sfântul Atanasie cel Mare (298-373), arhiepiscop de Alexandria (Egipt), într-o carte rămasă clasică în genul ei (biografia unui călugăr vestit), Vita Antonii – Viaţa lui Antonie -, scrisă la puţină vreme după moartea lui Antonie (+356), între anii 357 şi 359.

Vestitul părinte al monahismului s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, ca fiu al unor ţărani crestini înstăriţi; aici a învăţat să practice credinţa, mergând des la biserică. După moartea părinţilor săi – Antonie avea pe atunci vârsta de 20 de ani -, întrebându-se care este calea lui în viaţă, a auzit în biserică cuvântul Evangheliei, care zice: “De voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde avuţiile tale şi, venind, urmează Mie” (Matei 19,21). Antonie a primit acest cuvânt ca şi cum îi era adresat lui direct şi, după ce şi-a împărţit averea la săraci şi a dat-o pe sora lui în grija unei comunităţi de fecioare, s-a retras în singurătate. A vieţuit la început într-o colibă la marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din regiune, mai vârstnic şi mai experimentat, iar apoi într-un mormânt idolesc părăsit.

În 286, la vârsta de 35 de ani, se aşază într-o fortăreaţă părăsită situată pe malul drept al Nilului, la marginea deşertului, “muntele dinafară”, în locul numit Pispir, unde rămâne timp de 20 de ani, până în 306, când ucenicii lui îl obligă să părăsească acest loc de asceză, în urma atacurilor diabolice ce l-au lăsat aproape mort. În acest moment devine părintele spiritual al multor călugări din diferitele “colonii monastice” din deşerturile Egiptului, dintre care cele mai vestite erau cele din Nitria şi Schit (Skete).

Către anul 310, întreprinde o călătorie la Alexandria, căutând să îmbărbăteze pe martirii crestini prigoniţi de stăpânirea romană în timpul persecutiei lui Maximin.

În anul 312 se instalează deşertul adânc, pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzum, nu departe de malul Mării Roşii, unde se găseşte astăzi mănăstirea care-i poartă numele). Aici trăieşte până la moartea sa (356) împreună cu doi ucenici, nepărăsind locul decât pentru a-şi vizita discipolii sau pentru a face o a doua călătorie la Alexandria, spre a-l susţine pe Sfântul Atanasie, persecutat de partida pro-ariana.

Sursa: www.sfantulantonie.ro

Daca ar fi sa traiesti viata in sens invers…

… ai incepe prin a muri, astfel ai scapa de aceasta trauma care, te urmareste toata viata …
… apoi te-ai trezi intr-un azil de batrani si te-ai simti din ce in ce mai bine pe zi ce trece …
… ai fi externat intr-o buna zi pe motiv ca, esti sanatos … si ai incepe sa primesti banii de pensie …
… in fine, in prima ta zi de lucru ai primi cadou un ceas de aur …
… ai lucra 40 de ani, pana ai fi suficient de tanar, sa poti incepe sa profiti de sfarsitul perioadei de activitate …… ai trai din petrecere in petrecere, ai bea, ai face dragoste, n-ai avea probleme grave ….
… te-ai pregati pentru studiile universitare … apoi colegiul …. te-ai juca cu prietenii, fara nici o obligatie pana ai deveni copil …
… ultimele 9 luni le-ai petrece plutind linistit, bucurandu-te de incalzire centrala, room service, etc …
… in final, ai parasi aceasta lume de rahat ……intr-un  ORGASM …

{Multumesc Gaby}

Nevoia de modele

Urmand binecunoscutul principiu, conform caruia “omul face, ce face si maimuta“, traim cu o nevoie stringenta de a imita pe cineva, sau mai bine zis sa avem repere in viata. Atat ca exemplu pozitiv, cat si ca exemplu negativ. Si se pare ca celor din mass-media le convine de minune sa manipuleze mase cat mai mari de oameni, doar pentru a-si dovedi ca sunt “mici dumnezei“. Continue reading Nevoia de modele

Revelion la teve si pe net

Criza de Revelion a fost doar pentru galateni. Nu ma mira. Pentru al nu-stiu-catelea an, nu s-a organizat nimic. Nici de Revelion, nici de alte sarbatori. Deja ne-am obisnuit cu starea de hibernare pe parcursul intregului an?!! Nici macar focuri de artificii sau concerte. Nimic.

De altfel, daca nu s-a dat zapada de pe strazi, ce pretentie sa mai am la concerte? Asa ca, pe langa caine, cel mai bun prieten al omului a revenit televizorul. Si pentru ca tot suntem online, si internetul. Imbatranesc, ce sa-i fac?

Stiu ca e mai usor sa am Luna de pe cer decat un Revelion ca acestea: