Luceafarul – varianta contemporana

Social Bar

Luceafarul

A fost odată, ca în basm
N-ar mai fi niciodată –
Pe un tărâm în plin marasm
Un împărat şi tată
Cu două fete – cum să spui –
Crescute la ferestre

Unde pândeau vaporul lui
Aducător de zestre
Că toată tinereţea sa
În pribegii navale
Cărase tone de cafea
Blugi şi ţigări “nasoale”

Doar erau două la părinţi
Şi nu prea frumuşele
Fără succesuri mari la prinţi
Baroni ori beizadele
Dar se mandreau cu tatăl lor
Ce bea whisky cu litrul
Şi se visa un jucător
Cu fluier de arbitru

De-atât cărat din port in port
S-aducă de detoate
Fu uns ministru de transport
In câteva mandate

Avea tupeu, ambâţ, nărav
Ştia cum să vrăjească
Şi fu ales chiar pârcălab
La curtea-mpărătească

Pe unde-a fost el – port ori post
A strâns pe îndelete
Ca să le facă-n viată-un rost
Iubitelor lui fete

Veni-ntr-o zi un chitarist
Luă fata lui cea mare
Dar, vai, spectacolul fu trist ;
Divorţ şi partajare

C-avură-nspre aeroport
Viloi de la tataia
Dar l-au schimbat, tot către Nord
C-o casă-n Mogoşoaia

Cum au facut şi ce au dres
Când fu de partajară
Cine cu ce s-o fi ales
Nu a ştiut o ţară

Cert e ca fata de-mpărat
Fără de soţ rămasă
Îşi cumpără, cumva pe blat
O şi mai scumpă casă..

În timpul ăsta, sora sa
Mezina, cum se zice
În cercuri largi se afirma
Fiţoasă şi ferice

Trecu prin şcoli de pe la noi
Şi chiar urmă prin State
Un curs intens de… piţi-goi
De-i zice facultate
Dar mult mai multe a-nvăţat
Prin baruri şi locante
Cu prinţi ieşiţi la agăţat
Modele – aspirante

Era a doua la părinţi
Mezina cea cu ţeluri
Dar a urcat, strângând din dinţi,
În topul de modeluri

Şi chiar cu bâlbe pe platou
Trup zvelt, CV subţire,
A strâns un roi în jurul său
De stele-n devenire

Aşa ajuns-au la-mpărat
Roberta şi Alina
De care-apoi s-au ataşat
Monica şi Sulfina…

Acestea s-au lipit de el
Ca marca de scrisoare
Iar pe cea mică la Bruxelles
Au uns-o, cu fanfare.

El, jucător de Tabinet
Şeptic şi Licitaţii
Puse-ntr-o zi, în cabinet,
De-un Poker, cu confraţii

Cu patru dame-n mână sta
Şi ar mai fi vrut una
– Chintarul îl ademenea
Şi-l îmboldea Fortuna –

Se ridică incetişor
Cu cărţile în mână
Veni la geam şi, visător,
Privi mâhnit la lună

Mai apoi prinse a scruta
Cea boltă instelată
Pe care-odată-i se-arăta
O stea cu chip de fată

Avea un trup parcă sculptat
Păr aburind reflexii
Gură ce-ndeamnă la păcat
Sâni împliniţi şi sexy
Şi tot privind-o-ngândurat
Se-aprinde-odată flama
La pieptu-i de matroz umblat
Să cadă, dragă, dama

– Hai, vino-n cărti, râvnită stea
Prelinge-te pe masă
Că potu-i mare, scumpa mea
Şi jindul mă apasă

De vrei aievea să exişti
Coboară dintre stele
Dă-i dracului de pesedişti
Fii mir inimii mele

Într-un iatac municipal
Trăi-vom altă eră
Mie, Primarul General,
Să-mi fii consilieră

(Şi mai şopti, pierdut la geam
Cu ochii către astră)
Aş da o ţară sa te am
În Alianţa noastră
Iar ea, din cercul ei bengos
Răspunde-aşa, mieroasă:
– Aş da o fugă până jos
Dar am cocoş acasă !

Şi, vai, ce trist bietu-mi călcău
Mai cu-cu-ri-g-grăieşte
C-un mameluc din staff-ul tău
Dosaru-i frunzăreşte

– Hai, luminează-mă-n amurg
Şi fă-ţi itinerarul
Cu forţa mea de brand-de-burg
Am să-i închid dosarul

Nu-s stele-n cer cât promitea
Blagoslovit cu flama
Doar ce s-a-ntors la mama sa
Că-i şi pică, zău, dama

– Cinstire Ţie Demiurg
Că mi-ai adus dameza
Sunt cel mai cool bărbat din burg
Şi simt că-mi creşte  freza

Iar răpitoarea-i glăsui
Privind din cărţi complice
– Dubleaza potul – ţara ta
Va fi tărâm ferice

– Cadâna mea, de când te-aştept
(Îi zice-atunci Înaltul)
Rămâi aici, la al meu piept
Să netezim asfaltul

Să mă îmbăt cu-n whisky fin
Sorbit din a ta gură,
Iar un taraf teleormănean
Să cânte pe bordură.
Că am şi eu damblaua mea
Sa ne trăim, dar, bine –
N-am mai vândut demult cafea
Dar azi mă vand  pe tine

Şi, zău, al dracului să fiu
De n-om trăi regeşte
Mă dărui ţie, monstru viu,
Curat – marinăreşte…

Aşa fu  potul  adunat
De a aflat tot statul
Dar el ajunse Împărat
Vrăjind electoratul

De l-a crezut un dregator
Cu har, virtuţi şi vicii
Braţ al umilului popor
Tronând peste Servicii

Peste Parchet şi DNA
Justiţie, Armată…
Ei, bine, el le iriza
Cu astra adorată

– O, steaua mea de căpătâi

(Îi declama adese)
Gândirea ta perversă îi
Că e pe interese

Dar nu-i nimic, acelaşi fler
Mă mână şi pe mine
Îţi dau pe mâini un minister
Şi fonduri…. nu puţine
Tu doar coboară-n jos, încet
Alunecând spre bază
Aici, la mine-n cabinet
Chelia-mi luminează

Iar ea, de sus, din firma sa
De spaţii de parcare
Din când în când se cobora
Să pună de-o plimbare

Pân-au luat-o la-ntrebări
In Parlament, ghiolbanii:
La Ministerul de Plimbări
Prea se jongla cu banii
Că răsuflase-acel mister
De se iscase drama
Se ticluise-un minister
Ca să se plimbe dama

Cu un buget de emirat
Ce-şi vântură petrolul
Să aibă Marele Umblat
Din ce-şi plăti obolul

Pentru naveta astrei lui
Pe căile lactee
Azi la Paris,mâine-n Vaslui
Azi star, mâine femeie
Prin iarmaroace, la serbări
Cu presa după sine
Să vadă  bietii electori
Cum se trăieşte bine!

Cu mici, cu beri, miei la proţap
Şi dansuri  populare –
S-a dat turismul peste cap
De-atâta promovare…
Veniţi la noi, dragi călători
În mândrul < Land of Choice >
Căci brandul scumpei noastre ţări
Cârnaţii de Pleşcoi îs.


Vai, Demiurgule, ne-ai dat
Atâta jale-n casă,
C-un împărat prea inflamat
De-o astră prea focoasă.


Fie-Ţi, dar, milă de-un popor
Ce ţi-a-nălţat biserici
Ia, Doamne, de prin preajma lor
… Aceşti eroi nemernici!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *