Tag Archives: iisus hristos

Sambata mortilor (pomenirea raposatilor in anul bisericesc ortodox)

Biserica Ortodoxa a consacrat sambata pentru pomenirea generala a mortilor, singura zi liturgica pe saptamana. In slujba Miezonopticii de sambata, in Ceaslov, sunt prezente cantari si rugaciuni speciale, in care ne rugam si mijlocim pentru morti, iar in Octoih, cantarile pentru sambata, de la toate cele opt glasuri, care se combina cu cele ale sfintilor din Mineie, sunt in marea lor majoritate consacrate si mijlocirii pentru ei.

Doua dintre sambetele din cursul anului bisericesc sunt consacrate in chip special, in toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a mortilor, prin cantari si rugaciuni inscrise in randuiala de slujba din cartile liturgice respective (Triod si Penticostal), si anume :

a)  Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de  carne (a  infricosatoarei Judecati) si

b)  Sambata  dinaintea  Duminicii  Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor).

Ambele zile poarta in popor si denumirea de Mosii (cea dintai : Mosii de iarna, cealalta Mosii de vara), pentru ca in ele facem pomenire pentru parintii, mosii si stramosii nostri cei adormiti.

In Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne facem pomenirea mortilor, pentru ca in duminica urmatoare Biserica a randuit sa se faca pomenire de a doua venire a Domnului si de Infricosatoarea Judecata, care ii va urma si la care ne vom infatisa cu totii. De aceea, intrucat multi dintre dreptii Vechiului Testament au adormit fara sa vada pe Mantuitorul fagaduit si asteptat, iar multi dintre crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru toti acestia.

In Sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor sau “Mosii” de vara), Biserica face din nou pomenirea generala a mortilor, rugandu-se pentru ei, prin rugaciunile si cantarile  inscrise in slujba zilei din Penticostar, pentru ca si ei sa se bucure de darurile Sfantului Duh, a Carui pogorare este praznuita in duminica urmatoare.

Biserica Ortodoxa, consacrand aceasta sambata pomenirii generale a mortilor, n-a facut altceva decat sa crestineze stravechea sarbatoare pagana de vara, numita Parentalia, prin care romanii isi pomeneau si cinsteau pe mortii (parintii) lor (parentes, de unde Parentalia).

In pietatea populara s-au statornicit in timpul mai nou – indeosebi in Biserica romaneasca si in cea ruseasca – si alte zile decat sambata , din care unele cu data fixa, altele cu data variabila  pentru pomeniri  ale mortilor.

Astfel, in Biserica rusa se indatineaza o astfel de pomenire in ziua de 6 august, cand, fiind sarbatoarea Schimbarii la fata a Domnului, Biserica se roaga ca si cei morti sa se impartaseasca de lumina dumnezeiasca a Taborului.

In Biserica ruseasca se practica, din timpuri mai vechi, o pomenire generala a mortilor, cunoscuta sub denumirea populara de Pastile Blajinilor, adica Pastile Fericitilor sau al mortilor, care are loc marti dupa Duminica Tomii. Practica aceasta, care pare de origine foarte veche, a ajuns si in partea de rasarit a tarii noastre (Moldova), ba chiar si in unele regiuni din Ardeal si Banat, unde Pastile Blajinilor se mai numesc si Mosii de Pasti, si se serbeaza fie luni dupa Duminica Tomii, fie in Duminica Tomii (in Banat), fie chiar luni in Saptamana Luminata sau in alte zile din aceasta saptamana.

In Biserica romaneasca se face pomenirea generala a eroilor, adica a tuturor celor morti pe campurile de lupta, in Joia inaltarii Domnului, pentru ca si sufletele  celor care s-au jertfit sa se inalte, cu Domnul, in slava cereasca.

In Biserica Romano-Catolica pomenirea generala a mortilor se face, aproximativ din sec. XI, in ziua de 2 noiembrie.

Sursa: www.crestinortodox.ro

Povestea Craciunului si a Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos

bradul-de-craciunPeste tot in lume, oamenii sarbatoresc Craciunul. Aceasta sarbatoare sfanta are loc de mai bine de 2000 de ani, cu propriile traditii sau cu altele, imprumutate. Multe dintre acestea au aparut insa cu mult inainte de nasterea lui Iisus. Continue reading Povestea Craciunului si a Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos

06 august – Schimbarea la fata

Astazi este dumnezeiasca Schimbare la Fata a Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Acest mare eveniment din viata Mantuitorului nostru, aceasta mare sarbatoare si prealuminat praznic s-a petrecut in anul treizeci si trei al vietii Domnului nostru Iisus Hristos si in ultimul an al propovaduirii Sale.

Mantuitorul era pe atunci in partea Cezareei lui Filip, unde marele Apostol Petru L-a marturisit ca fiind Fiul lui Dumnezeu cel adevarat. El i-a intrebat pe apostoli : Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului ? Iar apostolii ziceau : Doamne, unii zic ca Tu esti Ilie, altii zie ca esti Ieremia sau altii, ca Tu esti unul din prooroci ( Matei 16, 13-14 ).

schimbarea_la_fata

Iar Mantuitorul, vrand sa scoata din mintea lor aceasta mare greseala, ca El ar fi unul din prooroci, care s-ar fi reintrupat, ( ca sa scoata din mintea lor si a tuturor popoarelor crestine de mai tarziu ), a binevoit sa-i ia pe cei trei apostoli, pe Petru, pe Ioan si pe Iacov, fratele sau, si sa-i suie pe varful Muntelui Tabor.

Acolo, cei trei apostoli, fiind obositi de calatoria muntelui – ca muntele este mare, lung si inalt -, cand au ajuns cu Mantultorul sus, de mare oboseala, au stat jos si s-au odihnit pana au adormit. Apoi, trezindu-se ei, prin iconomia lui Dumnezeu, Mantuitorul S-a schimbat la fata inaintea lor. Hainele Lui s-au facut ca lumina, fata Lui stralucea mai mult decat soarele, iar ei, vazand aceasta, s-au spaimantat foarte si au vazut ca statea in vazduh si vorbea cu doi mari prooroci, cu Moise si cu Ilie.

Moise era icoana si inchipuirea Mantuitorului, care a condus poporul lui Israel prin pustie pana la primirea legii, mai inainte de venirea lui Hristos; si Ilie, cel mai slavit dintre prooroci, care va veni si la a doua venire sa predice Evanghelia trei ani si jumatate pe pamant, impreuna cu Enoh si Ioan, pe vremea lui Antihrist, ca sa intoarca poporul evreiesc la dreapta credinta.

Stand ei asa si privind la Mantuitorul, auzeau cum vorbea Mantuitorul cu Ilie si cu Moise in limba aramaica, limba lui Adam, pentru intrarea care avea s-o faca El in Ierusalim si pentru preaslavita Lui patima, pentru rastignire, pentru moarte si inviere.

Apostolii auzeau, dar erau imbatati de lumina, de frica si de cutremur, ca un nor deodata a cuprins varful Taborului. Dar norul acesta nu era intunecat, ci luminos ca soarele si se intindea de la cer pana la pamant si un glas din nor, de sus, s-a auzit : Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit. Pe Acesta sa-L ascultati ! ( Matei 17, 5 ).

Dar, stand ei, deodata au disparut cei doi prooroci . Ilie s-a dus in tara sa si Moise s-a ridicat la cer, iar ei au ramas uimiti, intelegand ca Hristos nu-l Ilie, ci este Dumnezeul lui Ilie; Hristos nu-i Ieremia, ci este Cel Care l-a sfintit pe Ieremia in pantecele maicii lui, si iarasi ca Hristos nu este Moise, ci este Cel care a dat lege lui Moise, pentru ca Dumnezeu anume a voit sa se arate acesti doi prooroci, ca El este Dumnezeul proorocilor si nu unul din prooroci.

Sursa: www.sfaturiortodoxe.ro

A inviat Iisus Hristos?

paste-din-galati-3Temelia credintei crestine este invierea din morti a Mantuitorului Iisus Hristos. Samanta neincrederii oamenilor in Cele Sfinte incolteste in fiecare suflet. Dar lumina credintei ca Dumnezeul-Om a inviat din morti, invingand pacatul lui Adam, risipeste orice indoiala.

Dovezile materiale ale Invierii, incepand cu Scriptura, locasurile sfinte sunt completate numai de credinta. Caci prin credinta putem si noi sa fim inviati dupa moarte.

Asadar, Hristos a inviat! Sa aveti un Paste plin de Lumina, Pace, Bucurii si Sanatate!

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. – Ioan 3:16

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am reuşit să ajungem la Marele Praznic al Învierii Domnului. Este cea mai mare sărbatoare a creştinătăţii, în care cu toţii prăznuim victoria Vieţii asupra morţii.

Mă întreb dacă ştim că Cineva ne-a salvat viaţa, cum ne comportăm faţă de El? L-am uita, ne-am aduce aminte doar trecător de El, L-am căuta doar la nevoie? Iisus Hristos merită mult mai mult. Continue reading Hristos a înviat! Adevărat a înviat!